Amintirea...

Astazi ma-ntreb de ce n-am timp sa ma gandesc

La tot ce am iubit, ce-am pretuit, si am pierdut.

Raspunsul pare simplu si firesc:

Fiindca durerea am incercat, in timp, s-o uit.

Clipele

Ma-ntreb, acum, cand lumea toata e lacrima si disperare,

Cand cursul vietii e-o valtoare, cu ce ti-ai umple timplu oare,

Daca ai stii ca-s numarate clipele vesele, clipele triste, clipele vii,

Clipele-n care ne suntem aproape, clipele-n care ma pierzi si nu stii?

Adolescenta

Mi-a venit de curand in minte sa umplu o foaie alba si goala despre sentimentele inimii care le poarta majoritatea adolescentilor de zi cu zi,incuzandu-ma si pe mine.Nu stiu daca toti adolescentii vad aceasta lume cum o vad eu,de aceea vreau sa scriu ce simt in miezul inimii mele si a multora dintre noi,ca lumea sa afle cum ne simtim.
Multi dintre adulti spun ca si ei au trecut prin perioada aceasta,dar majoritatea au uitat cum e sa fi adolescent.Spun mereu ca ne inteleg,dar nu ne ajuta deloc.
Ne certam cu parintii nostri spunandu-ne chestii care ne dor chiar daca ei nu isi dau seama.Noi avem nevoie de sprijin si intelegere nu cearta si neincredere.
Daca iti cunosti copilul bine si sti ca poate lua singur decizii corecte,lasa-l sa faca asta si daruieste-i incredere.E mare lucru cand stim ca parintii au incredere in noi.Stiu ca sunteti doi ingeri care ii vreti tot binele din lume de aceea nu-l mai certa ,nu-l mai bate la cap si lasa-l singur cand cere.Ne inchidem in camera si nu iesim toata ziua.Avem nevoie de intimitate si singuratate.Sa fim lasati cu visele noastre si cu gandurile care nu ne dau pace,asa suntem noi…
Eu una sunt foarte visatoare si stiu ca nu sunt singura care viseaza despre nemurirea sufletului.
Uneori stai inchis in camera,te intinzi in pat si te uiti in gol vrand sa te gandesti la ceva,dar nu sti la ce.Inchizi ochii,iar intunericul de sub ploape te duce pe un taram gol unde pui multe intrebari si astepti in liniste sa iti raspunda cineva, dar tot ce auzi e doar linistea,pt ca nimeni nu le stie.Sunt intrebari la care nu ti-a raspuns nimeni niciodata,numai tu sti raspunsurile ,dar pentru asta iti trebuie timp.Timp in care descoperi multe raspunsuri,chiar daca nu sunt cele pe care le vroiai.
Esti fericit si zambesti,razi,dar uneori cand te duci la geam si simti o adiere care iti mangaie fata si imaginea copacilor tacuti,te ia pe nesimtite o stare de durere,dar nu sti din ce cauza.O stare in care vrei sa plangi dar nu poti,nu ai lacrimi si nu ai un motiv pentru care sa o faci,dar vrei…
Noi trecem de la o stare la alta foarte usor si fara permisiunea noastra.Acum suntem fericiti,acum suntem necajiti.
Cand simti ca poti cuprinde soarele in maini si toata lumea e a ta,atunci dintr-o data totul se sparge si se transforma in cioburi marunte si lacrimi reci si multe.
Te indragostesti foarte repede, dar sti in adancul tau ca nu va rezista pentru totdeauna ca in povesti.Ca sa nu mai simti nimic pentru acea persoana trebuie sa parcurgi un drum lung si greu,iar drumul are foarte multe gauri si este foarte lung,de aceea trebuie sa-l parcurgem cu foarte multa grija,pentru ca poti sa te impiedici si sa cazi,iar la ridicare, depinde numai si numai de tine, daca este grea sau usoara.
Plangi in tacere desi vrei sa tipi,sa urli,sa distrugi totul,dar nu poti pentru ca ceva te opreste.Te ascunzi si nu le arati parintilor tai ce e in inima ta,nu vrei sa ii faci si pe ei sa sufere, de aceea taci si nu spui nimic.
Daca nu ai pe nimeni la care sa te descarci,ti in tine si suferi,iar aceasta povara o cari in spate pentru mult timp.
Fiecare dintre noi trebuie sa avem pe cineva alaturi, eu mi-am gasit cea mai buna prietena, iar aceea este insasi mama mea.